Astăzi este marea sărbătoare a Botezului Domnului. La vârsta de 30 de ani, Iisus se arată lumii. Iar primul drum pe care îl face este la Ioan, la malul Iordanului.
Ioan Botezătorul a știut că Acela care se apropia de el era Mesia și nu a înțeles rostul venirii Sale, care va boteza cu Duh Sfânt, în fața celui care botează cu apă:
"- Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?
- Lasă acum, că așa se cuvine nouă să plinim toată dreptatea", răspunde Iisus.
Primind botezul cu apă al lui Ioan, Iisus ia asupra Sa păcatele tuturor oamenilor, de oriunde și din toate timpurile și le curăță în acea apă, răscumpărându-le apoi prin Jertfa Sa.
În același timp, prin cufundarea Sa în apa Iordanului, Iisus sfințește firea apelor. Astfel se explică faptul că Biserica a rânduit prin această zi "sfințirea cea mare a apei". Numită și "aghiazma mare", apa poate fi sfințită de fapt în două zile din întreg anul: în Ajunul Bobotezei și chiar în ziua Botezului Domnului. Aghiazma, care reprezintă chiar Iordanul (de aceea, ceremoniei de sfințire i se mai spune chiar "Iordan") este un dar deosebit. La țară, este păstrată la icoană, fiind tămăduitoare la minte și trup.
Ceremonia este fastuoasă: de Iordan, epitropii bisericii pregătesc locul pentru slujbă așternând masa ce va sluji de altar, se fac copci în gheață (dacă este cazul), se pun cruci (uneori de gheață), se fac focuri și se pregătesc încărcături de pulbere sau petarde care să pocnească în cursul slujbei. În timp ce se fac aceste pregătiri pentru sfințire, preotul ține liturghia în biserică. După ce se sfințește liturghia, feciorii și fetele mari, îmbrăcați sărbătorește,scot din biserică praporii, crucile, sfeșnicele și icoanele pentru purtat afară și se așează toți pe două rânduri. Acum iese și preotul îmbrăcat cu cele mai bune haine, cu crucea în mână și, urmat de cantori, se pornește spre locul sfințirii, cântând troparele: "Astăzi se sfințește firea apelor...", "Ca un om ai venit la râu Hristoase împărate...", "Către glasul care strigă în pustiu gătiți calea Domnului" și "În Iordan botezându-te Tu Doamne".
Aceste tropare prescrise de biserică sunt însoțite în multe locuri de un cântec popular cântat de mireni, un colind de Iordan:
"Frați, veniți să ne sculăm
Untdelemnul să-l lăsăm,
La Iordan să alergăm,
Că minune-o să vedem!
Din deșert proorocul vine
La Iordan cu ape line.
E Ioan Botezătorul
Și-nainte mergătorul.
Acolo Iisus sosește
Și-a se boteza poftește.
Dar proorocul se înfrică
Nu se dă de-a boteza.
Aplecat se jeluiește
Și către Iisus grăiește:
-Eu botez vreau de la tine
Și tu vini acum la mine!
Eu mă tare înspăimântez
Că nu știu să te botez.
Eu sunt iarbă și țărână!
Doamne! Tremură-a mea mână!
Tu ești foc mistuitor
Iar eu păcătuitor,
Eu nu-s demn să mă aplec
Călțămintea să-ți dezleg!
Mai demult ești decât mine
Nu te pot spăla pe tine!
Iar Iisus lui Ioan grăiește:
-Vino,vino și-ndrăznește
Vino acum și cutează
Și cu apă mă botează!
Proorocul acum venind
Și de frică tremurând
Tare inima îi plânge
De stăpânul că se atinge
Dar se-apleacă și cutează
Și pe Mesia botează.
Duhul sfânt din ceruri zboară
Ca un porumb se pogoară,
Pe Iisus să ni-l vestească,
Apele să le sfințească!
Astăzi cu apă se spală
A strămoșilor greșală
Păcatul cel de demult
Care Adam l-a făcut!
Veniți toți să-i mulțumim
Cu apă să ne stropim
Să spălăm a noastre rele
Care-s multe și nu grele
Apa ne va curăți,
Duhul sfânt ne va sfinți
Apoi toți se ne-adunăm
Și pe Ioan să-l lăudăm!
Lângă apă când vom sta
Toți să ne rugăm așa:
-Cerescule -mpărate,
Spală și-anoastre păcate
Și ne fă și nouă parte
De-a ta sfântă bunătate.
Apele mi le sfințește
Și de rele ne păzește,
Și de-acum până-n vecie
Voia domnului să fie!"
După ce se termină slujba, apa este sfințită prin scufundarea de trei ori a crucii în ea. Apoi se adună în vase aghiazma pentru botez și se împarte doritorilor (toți participanții la ceremonie), care o duc acasă în vase, sticle, cu cât mai mult busuioc.
Legat de obiceiul sfințirii mari a apei existau numeroase credințe populare: flăcăii alergau călare în jurul procesiunii, iar dacă o fată mare vedea întâi un cal alb, însemna ca se va mărita cu certitudine în acel an.
Se credea că la Bobotează, când pune preotul crucea în apă, toți dracii din ea fug pe câmp unde așteaptă apusul soarelui înainte de a se întoarce. Nimeni nu-i vede în afară de lupi, care se iau după ei și unde îi prind, acolo îi și omoară. Iată de ce se credea că, deși păgubitori, lupii trebuie să sălășluiască în pădurile din preajma satelor.
Ca să nu se spurce apa sfințită, nu se spală nimic o săptămână după Bobotează. Se crede că de Bobotează este periculos să lași haine la uscat pe gard, fiindcă dracii alungați din ea se pot ascunde sub cămăși.
(Fragment despre Bobotează, din cartea "Povețele Maicii Sofronia" - Alexander Reinhardt)
Ioan Botezătorul a știut că Acela care se apropia de el era Mesia și nu a înțeles rostul venirii Sale, care va boteza cu Duh Sfânt, în fața celui care botează cu apă:
"- Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?
- Lasă acum, că așa se cuvine nouă să plinim toată dreptatea", răspunde Iisus.
Primind botezul cu apă al lui Ioan, Iisus ia asupra Sa păcatele tuturor oamenilor, de oriunde și din toate timpurile și le curăță în acea apă, răscumpărându-le apoi prin Jertfa Sa.
În același timp, prin cufundarea Sa în apa Iordanului, Iisus sfințește firea apelor. Astfel se explică faptul că Biserica a rânduit prin această zi "sfințirea cea mare a apei". Numită și "aghiazma mare", apa poate fi sfințită de fapt în două zile din întreg anul: în Ajunul Bobotezei și chiar în ziua Botezului Domnului. Aghiazma, care reprezintă chiar Iordanul (de aceea, ceremoniei de sfințire i se mai spune chiar "Iordan") este un dar deosebit. La țară, este păstrată la icoană, fiind tămăduitoare la minte și trup.
Ceremonia este fastuoasă: de Iordan, epitropii bisericii pregătesc locul pentru slujbă așternând masa ce va sluji de altar, se fac copci în gheață (dacă este cazul), se pun cruci (uneori de gheață), se fac focuri și se pregătesc încărcături de pulbere sau petarde care să pocnească în cursul slujbei. În timp ce se fac aceste pregătiri pentru sfințire, preotul ține liturghia în biserică. După ce se sfințește liturghia, feciorii și fetele mari, îmbrăcați sărbătorește,scot din biserică praporii, crucile, sfeșnicele și icoanele pentru purtat afară și se așează toți pe două rânduri. Acum iese și preotul îmbrăcat cu cele mai bune haine, cu crucea în mână și, urmat de cantori, se pornește spre locul sfințirii, cântând troparele: "Astăzi se sfințește firea apelor...", "Ca un om ai venit la râu Hristoase împărate...", "Către glasul care strigă în pustiu gătiți calea Domnului" și "În Iordan botezându-te Tu Doamne".
Aceste tropare prescrise de biserică sunt însoțite în multe locuri de un cântec popular cântat de mireni, un colind de Iordan:
"Frați, veniți să ne sculăm
Untdelemnul să-l lăsăm,
La Iordan să alergăm,
Că minune-o să vedem!
Din deșert proorocul vine
La Iordan cu ape line.
E Ioan Botezătorul
Și-nainte mergătorul.
Acolo Iisus sosește
Și-a se boteza poftește.
Dar proorocul se înfrică
Nu se dă de-a boteza.
Aplecat se jeluiește
Și către Iisus grăiește:
-Eu botez vreau de la tine
Și tu vini acum la mine!
Eu mă tare înspăimântez
Că nu știu să te botez.
Eu sunt iarbă și țărână!
Doamne! Tremură-a mea mână!
Tu ești foc mistuitor
Iar eu păcătuitor,
Eu nu-s demn să mă aplec
Călțămintea să-ți dezleg!
Mai demult ești decât mine
Nu te pot spăla pe tine!
Iar Iisus lui Ioan grăiește:
-Vino,vino și-ndrăznește
Vino acum și cutează
Și cu apă mă botează!
Proorocul acum venind
Și de frică tremurând
Tare inima îi plânge
De stăpânul că se atinge
Dar se-apleacă și cutează
Și pe Mesia botează.
Duhul sfânt din ceruri zboară
Ca un porumb se pogoară,
Pe Iisus să ni-l vestească,
Apele să le sfințească!
Astăzi cu apă se spală
A strămoșilor greșală
Păcatul cel de demult
Care Adam l-a făcut!
Veniți toți să-i mulțumim
Cu apă să ne stropim
Să spălăm a noastre rele
Care-s multe și nu grele
Apa ne va curăți,
Duhul sfânt ne va sfinți
Apoi toți se ne-adunăm
Și pe Ioan să-l lăudăm!
Lângă apă când vom sta
Toți să ne rugăm așa:
-Cerescule -mpărate,
Spală și-anoastre păcate
Și ne fă și nouă parte
De-a ta sfântă bunătate.
Apele mi le sfințește
Și de rele ne păzește,
Și de-acum până-n vecie
Voia domnului să fie!"
După ce se termină slujba, apa este sfințită prin scufundarea de trei ori a crucii în ea. Apoi se adună în vase aghiazma pentru botez și se împarte doritorilor (toți participanții la ceremonie), care o duc acasă în vase, sticle, cu cât mai mult busuioc.
Legat de obiceiul sfințirii mari a apei existau numeroase credințe populare: flăcăii alergau călare în jurul procesiunii, iar dacă o fată mare vedea întâi un cal alb, însemna ca se va mărita cu certitudine în acel an.
Se credea că la Bobotează, când pune preotul crucea în apă, toți dracii din ea fug pe câmp unde așteaptă apusul soarelui înainte de a se întoarce. Nimeni nu-i vede în afară de lupi, care se iau după ei și unde îi prind, acolo îi și omoară. Iată de ce se credea că, deși păgubitori, lupii trebuie să sălășluiască în pădurile din preajma satelor.
Ca să nu se spurce apa sfințită, nu se spală nimic o săptămână după Bobotează. Se crede că de Bobotează este periculos să lași haine la uscat pe gard, fiindcă dracii alungați din ea se pot ascunde sub cămăși.
(Fragment despre Bobotează, din cartea "Povețele Maicii Sofronia" - Alexander Reinhardt)
