Loading...
Se afișează postările cu eticheta deplasari pe versanți. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta deplasari pe versanți. Afișați toate postările

16 noiembrie 2013

AVALANȘE DE ZĂPADĂ ȘI GHEAȚĂ

Mod de formare și manifestare:
-avalanșele  de zăpadă și gheață se produc brusc  în zonele montane, unde cantitatea mare de zăpadă, persită un timp îndelungat și, unde există văi cu pante mari, care favorizează alunecarea, prăvălindu-se cu mare viteză și distrugând totul în cale. Zăpada, depusă la baza pantei, provoacă mai departe, prin topire, scurgeri masive de apă.
Avalanșele  se produc în toate anotimpurile, mai rar toamna.
Formarea acestora este determinată de cauze complexe. Zăpada mai veche, se acoperă după un timp cu o pojghiță de gheață. O nouă depunere de zăpadă care se așterne peste cea veche, poate foarte ușor, aluneca la cea mai simplă adiere de vânt, rostogolirea unei pietre, o împușcătură, un zgomot mic, contribuind astfel la reperea echilibrului instabil.  
Factorii declanșatori:
Acestea sunt declanșate atât de factori naturali, cât și de factori antropici.
-Dintre factorii naturali, mai importanți sunt:

  1.  grosimea statului de zăpadă
  2. starea zăpezii (prăfuită, uscată, umedă)
  3.  temperatura aerului
  4. cantitatea de zapadă căzută
  5. vânturile
  6. relieful (pante accentuate, expoziția versanților, lungimea și forma lor, prezența văilor)
  7. gradul de împădurire, etc.
- Dintre factorii antropici, se remarcă:

  1. despădurirea versanților
  2. modul de exploatare al arboretelor, etc.

Clasificarea avalanșelor:
1. Avalanșe prăfoase: 
 - se produc iarna, când temperatura aerului crește la 12-14°C;
- zăpada este ușor antrenată pe pante și de vânt;
- se pune în mișcare numai stratul de zăpadă de deasupra, iar zăpada antrenată se precipită prin rostogolire;
- se aseamănă cu furtunile de nisip din pustiuri.
- se mai numesc și avalanșe de iarnă, zăpada prăfoasă mișcându-se întocmai ca un vârtej, formând "norul de avalanșă".
2. Avalanșe de vară sau de ghețari:
- au loc în regiunile munților înalți;
- în timpul scurgerii, masa avalanșei se mărește;
- din cauza vitezei cu care coboară sunt învăluite într-un nor dens de zăpadă.
3. Avalanșe-țiglă:
- sunt cele mai periculoase, din cauza vitezei mari de scurgere;
- pe pantele domoale alunecă încet până în dreptul uni abrupt, unde, în timp, se acumulează o cantitate mai mare, rămânând în stare de suspensie. Când echilibrul se rupe, fie datorită cantității mari de zăpadă ce se strânge, a unui zgomot, o detunătură de armă sau chiar a mișcării aerului, zăpada se prăbușește în gol, de la înălțimea abruptului, dând naștere unui curent de aer foarte puternic, capabil să dărâme totul în calea lui (vânt de avalanșă).

4. Avalanșe târâtoare:
- se scurg pe pante mici, de obicei pe versanții însoriți, alunecând încet, mărindu-și mereu volumul prin zăpada ce o antrenează;
- se opresc în fața obstacolelor întâlnite în cale, iar când acestea cedează, grămada de zăpadă se desparte în două părți ce coboară în direcții diferite.
5. Avalanșe de fund: - sunt formate din zăpadă compactă, grea și umedă; - produse prin infiltrarea apei de ploaie sau topirea zăpezii, până la fundul stratului, detașându-l de aderența cu solul; - ele antrenează o cantitate mare de zăpadă (de deasupra) și de gheață ( de dedesupt), formată prin tasări succesive ale zăpezii, având astfel o forță de distrugere mult mai mare; -  sunt caracteristice la începutul verii. G. Rebuffat (1970) realizează o altă clasificare a avalanșelor, luând în considerare calitatea zăpezii, astfel: 1. Avalanșe de zăpadă prăfoasă: - pun în mișcare zăpada proaspăt căzută; - se scurg repede și cu zgomot, în vârtejuri, în părțile mai înalte ale munților. - au viteze care pot ajunge până la 200 Km/h. 2. Avalanșe de zăpadă proaspătă, umedă: ce se scurg prin rostogolire, cu viteză mică (30-50 Km/h). 3. Avalanșe de zăpadă înmuiată: -frecvente primăvara; - se deplasează pe aceleași culoare bine cunoscute; - deși curg încet au o mare forță de distrugere, prin cantitatea mare de zăpadă ce o transportă; -iau naștere la înălțimi mai reduse. 4. Avalanșe în plăci:
se formează din zăpada consolidată la suprafață, ce păstrează o slabă aderență cu stratul de dedesupt. 5. Avalanșe de cornișă: - iau naștere iarna și primăvara, când zăpada nu este consolidată. 6. Avalanșe de blocuri de gheață: - se desprind prin ruperea unei bucăți din limba unui ghețar, datorită crăpăturilor, acolo unde panta ghețarului este mai mare, fiind asemănătoare cu prăbușirile blocurilor stâncoase; - astfel de avalanșe sunt mai rare, producându-se ma ales vara. Ghețarii pot genera și așa numitele "avalanșe de apă",când sub limba de gheață se formează pungi de apă de dimensiunea unor mici lacuri. Apa, aflată sub presiune, poate rupe gheața, scurgându-se pe pantă. Alteori gheața poate bara în spate un lac. Când acesta cedează sau când lacul se umple peste limită, apa se revarsă pe margini. Cele mai distrugătoare avalanșe:
 Data 
Localizarea geografică 
 Caracteristici
 Consecințe
 anul 1500
 trecătoarea Saint-Bernard, M-ții Alpi
 -
 100 de morți
 anul 1624
 regiunea masivului Cassedra

 300 morți
 februarie 1720
 Cantonul Valais, Obergestlen (Elveția)

 -120 case distruse
- 84 de oameni morți 
- 400 de animale ucise.
 11/12 iulie 1892
 M-ții Alpi (Mont Blanc)
 punga de apă de sub ghețarul alpin Tete-Rousse, aflat la 3100 m altitudine, în care era acumulată o cantitate de 200 000 m³ de apă, exercintând o puternică presiune asupra gheții de deasupra , determinând dizlocarea unui bloc de gheață de 90 000 m³, iar apa, amestecată cu roci și nisip, a totatizat 500 000 m³ de material.
  -s-a năpustit asupra localităților Bionnay și Saint-Gervais, pe care le-a avariat grav.
 8 August  1944
El Teniente-Chile
cea mai distrugătoare
 avalanșa din ultima sută de ani.
- 102 morți
-8 clădiri, o școală, un pod au fost distruse
14 August 1949
Valea Chamonix, M-ții Alpi
-partea terminală a ghețarului Tour s-a prăbușit,cu un zgomot infernal;
-blocul de gheață avea un volum de 500 000 m³.
6 oameni sfâșiați de blocul de gheață.
16-20 ianuarie, 1951
 Alpii elvețieni, italieni și austrieci
-4 m zăpadă căzută, depusă peste un strat de polei alunecos, preexistent
-400 Km lungime și 50 Km lățime.
-300 de morți
- numeroase locuințe distruse, în localitățile Andermatt și Vals (Elveția), Bad gastein și Heiligenblut (Austria),
-alte distrugeri: căi ferate, poduri, terenuri agricole,păduri protectoare și baraje antizăpadă




Bibliografie: * Claudiu Giurcăneanu (1986)- Înfruntând natura dezlănțuită, Editura Abatros,București *YouTube * http://www.avalanche.net.nz/education/Online-Avalanche-Course/--Avalanche-Types.asp

Postări populare