Loading...
Se afișează postările cu eticheta saracie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta saracie. Afișați toate postările

6 august 2012

APA – O RESPONSABILITATE COMUNĂ



În cei trei ani de la lansarea primului Raport de Dezvoltare a apei pe Glob, la cel de-al treilea Forum al Apei de la Kyoto din martie 2003, lumea a cunoscut o schimbare considerabilă. Acolo au fost prezentate multe dintre catastrofele naturale legate de apă: Tsunami din Oceanul Indian din 2004, în 2004 şi 2005 – uraganele din Caraibe, din Pacificul de Vest şi din S.U.A.; în 2005 – inundaţiile din Europa Centrală şi de Est ca şi în multe alte regiuni, precum şi secetele din Niger, Mali, Spania şi Portugalia. Acestea sunt o dovadă constantă a puterii distructive a apei şi mizeria ce derivă din lipsa acesteia în multe regiuni ale lumii.

uAceste evenimente extreme sunt cele mai proeminente ilustrări ale schimbărilor fundamentale ce afectează resursele de apă la nivel global. În multe cazuri această evoluţie este cel mai probabil legată de schimbările climatice lente dar persistente, fenomen susţinut de o creştere a acestor dovezi. Combinarea precipitaţiilor scăzute cu evaporaţia foarte mare din multe regiuni contribuie la reducerea cantităţilor de apă din râuri, lacuri şi rezervele de ape subterane, în timp ce creşterea poluării este dăunătoare ecosistemelor şi sănătăţii, vieţii şi modului de trai al celor fără un acces adecvat la apă potabilă sigură şi la o reţea de canalizare.
u
Schimbările demografice majore afectează de asemena calitatea şi cantitatea resurselor disponibile de apă dulce la nivel global. 

În timp ce ţările cele mai dezvoltate se bucură de o populaţie relativ stabilă, cele mai slab dezvoltate regiuni ale globului înregistrează o creştere rapidă şi schimbări ale populaţiei în special în oraşe, orăşelele mici şi mega-oraşe. În multe areale rapid urbanizate este foarte dificil de contruit o infrastructură necesară aprovizionării cu apă şi canalizare, facilităţi ce sunt necesare populaţiei, determinând o sănătate precară, un nivel de trai scăzut şi în multe cazuri nelinişte socială.
uSchimbările majore în distribuţia geografică a populaţiei apar în diverse contexte, adesea adăugându-se şi problemele rezervelor de apă şi tensiuni sociale. În zone precum Darfur unde există atât strămutări interne cât şi migranţi transfrontalieri, migraţia economică legală şi ilegală determină o creştere a populaţiei în multe regiuni din S.U.A., ca şi în alte părţi ale Europei Vestice.

uDezvoltarea turismului şi apariţia multor destinaţii de vacanţă exercită adesea o presiune asupra rezervelor de apă ale acestor regiuni. Chiar dacă vor continua neliniştile, războaiele, terorismul sau instabilitatea economică, mişcarea populaţiei reprezintă un factor ce are un impact major asupra rezervelor mondiale de apă.
uSchimbări din contextul socio-economic
u
Sărăcia întâlnită în gospodăriile individuale şi familii afectează aproximativ 1 miliard de oameni din întreaga lume. Aceasta reprezintă 1/6 din populaţia globului ce prin  boli, foamete, sete şi marginalizare face să fie aproape imposibil să scape de sărăcie. Foarte săraci oamenii se luptă să plătească pentru o mâncare şi apă adecvate, pentru locuinţe, pentru medicină şi medicamente care să trateze membrii bolnavi ai familiei, pentru transport ca să poată ajunge la locurile de muncă sau să îngrijească membrii familiei bolnave la centrele de tratament, şi pentru educaţia copiilor lor. 



Sărăcia, apa şi dezvoltarea
Extrem de săraci abia au ce să pună în gură – ce ei câştigă într-o zi bună într-o zonă urbană îşi pot cumpăra alimente şi apă pentru familie pentru acea zi. Foarte adesea cantitatea de apă necesară pentru uzul personal şi pentru igienă este prea scumpă pentru a o cumpăra de la vânzătorii de apă de pe stradă, prea departe pentru a o aduce de la sursele de apă situate la distanţe foarte mari, şi adesea este utilizată apa poluată din apropiere folosind în mare parte râurile şi curenţii marini.
uRareori au acces la canalizările îmbunătăţite şi unde acestea pot fi disponibile ca facilitate publică în oraşe, orăşele, costul pentru întreaga familie este atât de mare încât le este imposibil să aibă acces .
uMulte familii sărace trăiesc pe terenuri pe care nu au drepturi legale într-o comunitate înghesuită ori mahala de multe ori cu o redusă infrastructură de protecţie împotriva inundaţiilor.

uMulte asemenea ferme de pe terenuri mărginaşe au fost obţinute de alte persoane cu acces limitat la resursele fiabile de apă. Sistemele urbane de drenaj pentru ploi  şi furtuni sunt inadecvate, neexistând sisteme de colectare a deşeurilor solide, şi acolo există o lipsă a zonelor pavate, fiind întâlnite poteci şi drumuri. Acestea din urmă sunt importante şi nu doar pentru circulaţie; ele reprezintă o locaţie de instalare, exploatarea şi întreţinerea reţelelor de utilităţi, servicii cum ar fi apă, canalizare şi energie electrică. Structura de plată pentru multe dintre  utilităţi (apă, electricitate) este de multe ori prea mare pentru ca cei săraci să plătească. La început de toate datoriile sunt frecvent adăugate poverilor gospodăriilor sărace.
uÎn zonele rurale hrana şi apa necesare familiilor sunt luate în mare parte din mediul natural. Apa este cărată de la izvoare sau bălţi îndepărtate, unele nu foarte hrănitoare, alimentele pot fi cultivate pe terenuri marginale productive, sau sunt colectate din păduri şi de cele mai multe ori sunt insuficiente pentru a satisface foametea şi a asigura nevoile alimentare.

Zonele rurale sărace sunt adesea situate la capătul sistemelor de irigaţii, precum şi la capriciul bogaţilor utilizatori de apă din amonte, sau împinse afară pe terenurile ce depind de creşterile climatice variabile, cu precipitaţii din ce în ce mai nesigure. Captările de apă din adânc de către bogaţii fermieri şi industriile ce folosesc apa, pot reduce resursele de pe întinderea câmpiilor, astfel că cele mai sărace familii şi comunităţi nu mai pot avea acces la rezervele subterane de apă. 
Reziduurile municipale şi industriile efluente poluează  suprafaţa şi apele subterane, sursele folosite de cei săraci pentru aprovizionarea cu apă, fără posibilitate de redresare.


Repere actuale
În ultimii ani acoperirea alimentării cu apă şi a salubrităţii a crescut în Africa în special în zonele rurale, dar în vreme ce alte părţi ale lumii au reuşit să reducă sărăcia, ţările africane au ramas mai mult sau mai puţin la nivelul anilor 1980, arată raportul UNESCO "Apa într-o lume schimbătoare", transmite corespondentul Green Report la Istanbul, Oana Neneciu. Raportul prezentat în cadrul Forumului Mondial al Apei din Istanbul subliniază că 40% din populaţia de pe întreg continentul trăieşte înca sub linia sărăciei, adică are un venit de sub 1 dolar pe zi de persoană şi 60% traieşte cu peste 2 dolari pe zi. Lipsa reducerii sărăciei este deteriorată şi de proasta gestionare a resurselor de apă din Africa, mai arată raportul.  De exemplu, Camerunul deţine resurse abundente de apă dulce, dar conform raportului "se confruntă cu o lipsă de informaţii comprehensive, un climat instituţional şi legislativ neadecvat, capacitate slabă de aplicare a legii, coordonare sărăcăcioasă între agenţii şi alte aspecte care ţin de gestionarea      sustenabilă a  resurselor  apă" .

uUn exemplu de regiune este Tunisia - o ţară cu resurse limitate de apă unde deşertificarea reduce accesul la teren arabil. Aici autorităţile au adus tehnologii noi de irigare pentru a permite utilizare optimă a resurselor de apă. Cel de-al cincilea Forum Mondial al Apei a avut loc în perioada 16 - 22 martie 2009, la Istanbul, Turcia. La eveniment au sosit peste 20.000 de participanţi din lumea întreagă. Au fost prezentate proiecte globale şi regionale, referitoare la asigurarea resurselor durabile de apă, elaborate de către guverne, parlamente, autorităţi din domeniul apei, ONG-uri.                                                                                                                  Organizat sub egida Consiliului Mondial al Apei, evenimentul a celebrat în acelaşi timp Ziua Mondială a Apei (22 martie) care a avut ca temă, în acest an, „Ape transfrontaliere. Oportunităţi comune”, subliniind încă odată importanţa cooperării între state pentru probleme ce vizează interesul comun al ţărilor, cum ar fi managementul secetei, managementul riscului la inundaţii şi/sau   calitate apelor.
 Alături de încălzirea globală si epuizarea resurselor de petrol şi gaze naturale, lipsa apei potabile va fi una dintre cele mai stringente probleme cu care se va confrunta omenirea în noul mileniu, au anunţat cercetători din peste 50 de state ale lumii.

Apa va deveni un lux în următorii 15 ani                                                                              
Reversul medaliei nu a întârziat însă să apară. Daunele imense cauzate mediului au creat omenirii probleme grave care abia acum încep să-şi arate adevarata faţă: încălzirea globală, topirea gheţarilor, subţierea stratului de ozon, şi mai nou, epuizarea resurselor naturale de apă. Odată cu triplarea populaţiei la nivel mondial, consumul resurselor de apă a crescut de nu mai puţin de 6 ori. În acelaşi timp, se preconizează că în următorii 15 ani, Pământul va avea cu 50% mai mulţi locuitori, fapt care, alături de urbanizarea şi industrializarea accentuată a aşezărilor umane va avea consecinţe grave asupra mediului şi asupra vieţii, anunţă organizaţiile mondiale.

uÎn prezent, risipa de apă a atins valori nemaîntâlnite.Una din cinci persoane nu are acces la apă potabilă, însemnând 1,1 miliarde de oameni, două din şase trăiesc în condiţii improprii de igienă, ceea ce s-ar traduce în 2,6 miliarde de oameni, iar 3 900 de copii mor în fiecare zi măcinaţi de boli cauzate de apa infestată pe care o consumă. În acelaşi timp, nu mai puţin de 88% dintre maladiile întâlnite în prezent sunt provocate de lipsa igienei şi consumul apei poluate. Viktor Danilov-Danilyan, profesor în cadrul Academiei de Ştiinţe din Rusia, care se ocupă în mod special de această problemă, consideră că este uşor de prezis perioada în care criza apei va lovi întreg mapamondul.


Se estimează că aceasta va lovi prima data Africa, Estul Mijlociu, Sudul şi Sud Estul Asiei. Două dintre cele mai populate ţări, China şi India, vor suferi, de asemenea, de lipsa apei, în ciuda rezervelor naturale de apă potabilă pe care le deţin în prezent.
Există şi ţări care deţin mari cantităţi de apă: Brazilia, Rusia, Canada şi Australia. Este foarte probabil ca în curând, acestea să încheie acorduri cu ţările mai puţin norocoase, în ideea de a împărţi aceste rezerve.
uCreşterea accelerată a populaţiei impune majorarea consumului de apă, ceea ce are ca rezultat scăderea rezervelor pe zi ce trece. Criza se va declansa, cel mai probabil, în jurul anilor 2020 - 2025, aproximativ jumatate din populaţia globului urmând să fie grav afectată de aceasta. Poluarea rezervelor de apă şi nenumăratele încălcări ale normelor ecologice nu fac decât să intensifice reducerea rezervelor de apă de pe Pământ.





Traducere după The United Nations World Water Development Report 2
Sursa fotografiilor: Google Imagini

Postări populare